Orice suflet romantic sau melancolic este mereu atras de creaţie, mai ales de cea în versuri. Este împins parcă de o dorinţă de a-şi aşterne pe hârtie sentimentele, fie cele de tristeţe, de singurătate, fie cele de fericire, dragoste, entuziasm sau admiraţie. Foarte puţini însă reuşesc acest lucru. Nu e deloc uşor să găseşti cele mai potrivite cuvinte care să-ţi exprime starea sufletească, să reuşeşti să-ţi aşterni gândurile şi sentimentele pe hârtie într-o rimă perfectă, să dai versurilor un ton melodios, să-i transmiţi cititorului exact starea ta sufletească. Deci, cu alte cuvinte nu e deloc uşor să fii poet. Poate că un adevărat poet se naşte cu acest dar sau poate frumuseţea sa interioară, sufletească îl transformă în poet. De aceea, cred că un poet trebuie considerat întotdeauna un geniu, pe bună dreptate.