Limba mea maternă! Limba română!

         Limba română e ceea cu care ne-a însemnat Dumnezeu pe acest pământ. Ea este limba prin care poporul nostru şi-a exprimat şi durerile şi bucuriile. E cea mai frumoasă limbă dintre toate, căci în ea vorbeşti cu părinţii, cu oamenii dragi, cu natura.

         Avem o limbă cu ochi limpezi de dor, cu fruntea îmbrobonată de roua muncii creatoare. Ea este cea mai mare dreptate pe care poporul şi-a făcut-o singur sieşi. Limba nu este a scriitorilor, a savanţilor, a profesorilor de limbă şi literatură, spune Grigore Vieru. Ea aparţine poporului.

         Nu există nimic mai de preţ pentru un popor decât graiul matern, întrucât acesta este plămânul prin care respiră întregul neam şi suflarea în care se contopeşte sufletul român.

         Marele filozof Esop spunea: «Toată înţelepciunea se învaţă prin limbă». Prin ea se fac nunţile, se zidesc cetăţile. Prin ea se fac laudele şi chiar muzica. Toată viaţa noastră prin limbă trece.

         Limba maternă este o moştenire sfântă.

Copile-ţi las drept moştenire

Această limbă fără moarte

Şi plină de dumnezeire –

Să-i duci făclia mai departe.

Cozaciuc Maria

Profesoară de limbă