Ziua de 9 mai este o dată cu multiple semnificaţii - sfârşitul celui de al II-lea război mondial şi Ziua Europei. În fiecare an, la 9 mai, pe tot cuprinsul continentului se serbează Ziua Europei, pentru a marca istorica declaraţie din 9 mai 1950 a ministrului francez de externe, Robert Schuman, prin care propunea un plan de colaborare economică între Franţa şi Germania, pentru eliminarea rivalităţilor seculare dintre cele două state. Decizia serbării Zilei Europei în fiecare an, la 9 mai, a fost luată de Consiliul European de la Milano, din 1985.
Simbolurile Uniunii Europene sunt: drapelul, imnul, deviza, moneda unică euro si Ziua Europei, 9 mai.
      Drapelul cu cele 12 stele, aşezate în cerc, pe un fond albastru, înseamnă unitatea şi identitatea popoarelor Europei. Cercul reprezintă solidaritatea şi armonia, iar stelele, în numar de 12, reprezintă perfecţiunea (şi nu numarul statelor membre UE cum s-ar putea crede). 
     Tot Consiliul Europei a fost cel care a decis, in 1972, ca "Oda bucuriei” să devină imnul său, iar in 1985, Statele Membre UE l-au adoptat, şi ele, ca imn oficial al Uniunii Europene. 
Uniunea Europeană nu a urmărit, prin această decizie, să inlocuiască imnurile naţionale ale Statelor Membre. Alegerea acestei melodii ca imn subliniază aspiraţia spre valorile comune, unitatea în diversitate şi idealurile de libertate, pace si solidaritate care stau la baza Uniunii Europene. 
       "Unită în diversitate" este deviza Uniunii Europene. A fost folosită pentru prima dată în 2000  şi a fost pentru prima dată menţionată oficial în Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa, încheiat în 2004. Semnificaţia devizei este că, prin Uniunea Europeană, europenii îşi unesc eforturile pentru a lucra impreună pentru menţinerea păcii şi pentru prosperitate, şi ca numeroasele culturi, tradiţii şi limbi diferite care coexistă în Europa sunt un atu pentru continentul nostru. Deviza apare in cele 20 de limbi oficiale în postere publicate cu ocazia zilei de 9 mai, Ziua Europei.
        Incepând cu 1 ianuarie 2002, moneda unică Euro a intrat propriu-zis in circulaţie şi în buzunarele cetăţenilor europeni. In acel moment, doar 12 din cele 15 state membre au adoptat-o, ulterior li s-a alăturat Grecia. Euro a devenit un simbol al Uniunii Europene. Monedele şi bancnotele naţionale ale statelor din Zona Euro au fost scoase din circulaţie pe 28 februarie 2002.
Reprezentarea grafică a monedei unice a fost inspirată de litera grecească epsilon, ea trebuind să facă legatură atât cu leagănul civilizaţiei şi democraţiei europene, cât şi cu prima literă din cuvântul "Europa”. Cele două linii paralele din simbolul grafic sunt un indicator al stabilitaţii euro.
       Ziua de 9 mai 1950 a reprezentat primul pas către crearea a ceea ce este astăzi Uniunea Europeană. In acea zi, la Paris, Ministrul de Externe al Frantei, Robert Schuman, a citit presei internationale o declaraţie prin care chema Franţa, Germania şi celelalte popoare ale Europei să îsi unească producţiile de oşel şi cărbune, ca "prima fundaţie concretă a unei federaţii europene”.
Propunerea lui avea ca scop crearea unei comunităţi în cadrul căreia membrii să îşi pună sub control comun producţia de oţel şi cărbune – ca bază a puterii lor militare -, în scopul evitării izbucnirii unui nou război. Ţările cărora li se adresa în primul rând această provocare – Franţa şi Germania – fuseseră în război timp de aproape 100 de ani, iar cel de-al doilea război mondial aproape că le distrusese. 
       In 1985, când proiectul construcţiei europene era deja clar conturat, cele zece state membre care formau la acea dată Comunitatea Europeană, au hotărât ca ziua de 9 mai să devină Ziua Europei. 
       Data de 9 mai a fost aleasă ca Zi a Europei de Consiliul European de la Milano, din 1985, apreciindu-se că punctul de pornire al construcţiei Europei unite a fost declaraţia prin care, la 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de Externe al Franţei, a propus Germaniei, vechi inamic al ţării sale, dar şi altor state, să contribuie la realizarea "unei solidarităţi de facto" şi să pună "bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii". Lua, astfel, sfârşit o lungă istorie de confruntări sângeroase şi se inaugura o nouă etapă în evoluţia continentului nostru, bazată nu pe forţă şi violenţă, ci pe cooperare economică şi armonizare legislativă. Dând curs apelului lui Robert Schuman, şase ţări - Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda - au semnat, la 18 aprilie 1951, Tratatul de la Paris privind prima dintre comunităţile europene, Comunitatea Economică a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Ulterior, cele şase state au decis să edifice o comunitate economică, bazată pe libera circulaţie a bunurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor şi, în 1957, prin Tratatul de la Roma, au înfiinţat Comunitatea economică Europeană, precursoare a Uniunii Europene de astăzi.
       Sfârşitul celui de-al Doilea Razboi Mondial a lăsat în urma sa o Europă distrusă din punct de vedere material, framântată de puternice crize politice si divizată, prin "cortina de fier”, în două mari blocuri: Est si Vest. Apare, în acest context, un puternic curent înspre o politică internaţională care să fie capabilă să oprească o a treia conflagraţie mondială şi să consolideze Europa din punct de vedere economic.